Până ieri credeam că și eu am fost o adolescentă rebelă

La 15-16 ani mă consideram o adolescentă rebelă. Credeam că orice mi-ar spune ceilalți, tot ceea ce cred eu că e bine trebuie să fac și asta făceam. Credeam pentru prima dată că pot obține tot ceea ce îmi doresc și că nimic nu este imposibil de realizat pentru mine. Susțineam cu tărie că iubirea nu te orbește decât atât cât o lași tu și că vorbele adulților conțin 10% adevăr și 90% exagerare. 

În schimb, mă consideram o adolescentă cuminte pentru că nu aveam vicii, nu veneam acasă la ore târzii (prea des) și nu eram niciodată pe lista celor care „au comis-o” în curtea liceului sau în spatele blocului. Deși nu mereu îmi plăcea acest statut, așa eram. Încercam mereu să trăiesc clipa, fiind convinsă că fiecare lucru se face la timpul lui, dar niciodată nu am trecut peste ai mei părinți pentru a obține ceea ce îmi doresc. 

Aseară mi-am dat seama că ceea ce credeam eu că înseamnă a fi  „o adolescentă rebelă” nu e chiar așa. Spun asta pentru că am vizionat un film colorat despre adolescență, prietenie și despre fiorii amari ai primei iubiri. Auzisem multe lucuri despre acest film și eram foarte curioasă să văd despre ce este vorba. Povestea Larisei m-a făcut să retrăiesc acele clipe din adolescență în care credeam cu tărie că „lumea e a mea” și că „eu o să fiu bine orice ar fi pe lume”. 

Este vorba despre Lumea e a mea / The World is Mineun film viu și strident despre generația 2000 din care fac parte și eu, probabil și tu. Generația 2000, pentru care notorietatea se măsoară (mai mult sau mai puțin) în vizualizări pe Youtube și like-uri pe Facebook, în „nici o ieșire fără check-in” sau „nici o zi fără un selfie”. Îți sună cunoscut?

Filmul aduce în prim plan povestea Larisei (Ana Maria Guran), o adolescentă din Constanța care luptă pentru o obține de la viață bani, valoare, influență, popularitate și respect, chiar dacă asta înseamnă să mintă, sa fie vulgară și să îi trădeze pe cei din jur pentru a obține atenția băiatului de care este îndrăgostită. 

still 3

Lungmetrajul regizat de Nicolae Constantin Tănase a obținut anul acesta 3 premii: „Premiul de debut” la Zilele Filmului Românesc (Festivalul Internațional de Film Transilvania 2015), Trofeul ANONIMUL la Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL 2015 și „Mențiunea specială a juriului” în competiția East of the West – Festivalului de la Karlovy Vary 2015.

Am cunoscut aseară o parte din distribuția filmului, o echipă de actori tineri și muncitori care m-au surprins prin simplitatea și modestia lor.

IMG_0587

Filmul va intra în cinematografe din 23 octombrie 2015, iar până atunci te invit să urmărești trailerul ca să înțelegi mai bine povestea Larisei.

Sunt sigură că mulți adolescenți se regăsesc în povestea filmului sau măcar își amintesc pățanii asemănătoare din anii de liceu. Îți recomand să mergi să îl vezi indiferent de vârsta pe care o ai.

Pe mine recunosc că m-a impresionat filmul pentru că am retrăit „pericolele” de care toți mă avertizau atunci când aveam 15 ani și care mie mi se păreau doar niște „povești”.

„eu o să fiu bine orice-ar fi pe lume”

leam afis