Unde întâlneşti oameni frumoşi?

Până în anul I de facultate, nu  prea am intrat în contact cu persoane de vârsta mea care să fie din provincie şi ca orice copil de Bucureşti, consideram că cei care locuiesc în ţară nu sunt aşa cool şi moderni cum suntem noi, „copchii de capitală”. Credeam asta poate şi pentru că am fost într-un liceu „cu pretenţii” şi trebuia să fii mereu „la modă” ca să rămâi cool.

Însă arogantă nu am fost niciodată pentru că am călătorit foarte mult cu părinţii încă de când eram foarte mică şi m-au învăţat că trebuie să fiu mereu sociabilă şi politicoasă. Şi mi-a ieşit destul de bine, zic eu. 😀

Însă această părere despre cei din provincie este total greşită. Nu suntem cu nimic superiori nici pentru că suntem din Bucureşti, nici pentru că am avut lucruri mai calitative când eram mici sau am crescut cu Mc Donald’s vis-a-vis de casă.

Când am început să discut cu cei de la facultate am observat că foarte mulţi chiar credeau că cei de la Bucureşti le sunt superiori şi că este o onoare atunci când discută cu tine. Mai mult sau mai puţin, toţi cei care veneau din provincie aveau într-o oarecare măsură acel complex de inferioritate.

Din acel moment mi-am schimbat total atitudinea faţă de ei şi nu am mai lăsat pe nimeni în jurul meu să creadă asta. Cum spuneam mai sus, am văzut multe locuri de mică şi întotdeauna am considerat că deşi Bucureştiul are multe calităţi şi locuri frumoase, el face ca oamenii să devină din ce în ce mai mecanici şi închişi în ei pe zi ce trece. În Bucureşti totul în jur se desfăşoară pe repede-înainte, mereu eşti  agitat şi tot timpul te grăbeşti să ajungi oriunde ai merge. Aici totul parcă e gri mereu.

Poate pentru că am crescut aici, nu îmi dau seama de tot ce este frumos în Bucureşti şi recunosc că poate dacă m-aş fi născut în alt oraş aş fi venit şi eu „la capitală” după liceu pentru că „aici se dă ora exactă”. Dar pe zi ce trece sunt tot mai sigură că oraşele de provincie sunt mult mai civilizate, curate şi cizelate decât Bucureştiul.

Chiar dacă aici se întâmplă toate lucrurile importante, oamenii se pierd pe ei înşişi în toată agitaţia şi în tot stresul zilnic. Chiar ieri traversam pasajul subteran de la Unirii şi observam în jurul meu cum toţi oamenii acţionează din automatisme. Mergeam cu ochii în telefon, fără să fie atenţi la cel din faţă, se grăbeau care mai de care să se depăşească unul pe celălalt, dar cel mai trist, toţi aveau feţe obosite şi încruntate.

Am fost pentru prima dată în Iaşi weekendul trecut şi am simţit pentru două zile că sunt în străinătate. Duminică, o parte din centrul oraşului era transformat în pasaj pietonal, iar oamenii se plimbau relaxaţi, îşi făceau fotografii, dădeau de mâncare la porumbei. Totul era parcă rupt dintr-un film. Am ajuns apoi la cel mai mare centru comercial din Iaşi, care are în mijloc un parc de distracţii în aer liber înconjurat de terasele cafenelelor. Vreau să îţi spun că totul era curat şi bine întreţinut. Căluţii aceia care se învârtesc şi care la noi în Orăşelul Copiilor sunt plini de rugină, la ei erau noi şi funcţionau fie că erau toţi ocupaţi, fie că era un singur copil. Zona centrului comercial se încheia cu un deal uriaş de un verde crud ameţitor unde oamenii se bucurau de soare şi de selfie-uri reuşite. Nu am văzut gunoaie sau vreo mizerie cât de mică în tot acel verde.

12910522_1052957324768029_1461586849_n

Sunt convinsă că tot ce ţi-am spus nu înfăţişează nici pe jumătate tot acel cadru de vis care înconjura Iaşiul într-o zi călduroasă de duminică. Din păcate, în Bucureşti niciodată nu am văzut oameni atât de fericiţi şi relaxaţi duminica. Într-adevăr şi bucureştenii ies la mall, în parc, sau în oraş, dar întotdeauna ei fac mai multe lucruri în acelaşi timp, au câte o grijă pe cap sau pur şi simplu sunt prea preocupaţi să arate bine şi să îşi etaleze haine şi accesorii scumpe, încât uită să fie senini şi veseli. Uită să se bucure.

Mi-a plăcut nespus de mult în Iaşi şi îmi pare rău că nu am făcut mai multe poze, dar eram atât de preocupată să admir toţi oamenii aceia frumoşi şi să mă bucur de acel peisaj de poveste, încât am şi uitat că am telefonul la mine.

Îmi doresc foarte, foarte mult, să văd măcar o dată într-o duminică în Bucureşti oamenii atât de frumoşi, veseli şi încântaţi de viaţă cum erau ieşenii duminica trecută.

Da, poate aici se dă „ora exactă” în domeniul profesional şi pe partea evenimentelor din timpul liber. Dar bucureştenii uită din păcate, să fie frumoşi şi senini în zilele libere.

Hai să călătorim mai mult şi să învăţăm de la ceilalţi cum să ne bucurăm de weekend. Şi toţi ar trebui să avem prezent în fiecare moment, că cei din provincie nu ne sunt cu nimic inferiori, ba chiar ne dau lecţii în anumite situaţii.

    1. Roxana Călinescu 25 martie 2016
      • Irina Manole 26 martie 2016
    2. Laura 9 aprilie 2016

    Add Your Comment